Prelegerea de economie contemporană pe tema tranziţiei este produsul sintetic al cursurilor pe care le-am ţinut studenţilor de la Facultatea de Economie Generală a Academiei de Studii Economice.

      Ceea ce am constatat în lucrul cu studenţii este că ei sunt atraşi de temele controversate ale momentului, de încâlcelile teoretice ale noilor paradigme care-şi pun amprenta asupra activităţii economice, de confruntarea dintre politic şi eco­nomic, de sensul spre care evoluează un proces sau altul.

      În prelegerea despre ce este tranziţia am căutat să surprind ipostaze ale pro­blemei din perspective cât mai diferite, să exprim îndoieli, dar şi să emit aserţiuni fără intenţia de a intra în discordanţă cu o teorie sau alta. Pentru a spune adevărul este nevoie să credem, o dată cu Karl R. Popper, că “trebuie întotdeauna să ne asumăm riscul de a greşi, cât şi riscul, mai puţin important, de a fi greşit înţeleşi sau judecaţi (...) A înţelege o teorie înseamnă (...) a o înţelege ca pe o încercare de a rezolva o anume problemă”.

      O teorie a tranziţiei se naşte din mers ca soluţionare a problemelor puse de schimba­rea declanşată în 1989. Preexistenţa teoriei este, de astă dată, imposibilă. Înainte de a ambiţiona în a crea o teorie suntem obligaţi de bunul simţ al omului de ştiinţă de a înţele­ge realitatea, de a-i identifica ţintele şi de a propune managementului politic soluţiile cât mai raţionale.