Raportarea financiară este cheia de boltă a unui sistem informaţional modern, ce îşi defineşte în mod optim coordonatele în contextul abordării contabilităţii generale ca un joc social, în raportul dintre cererea şi oferta de date, susţinute de utilizatorii şi producătorii de conturi, de cei care controlează calitatea lor, indiferent că este vorba de cenzori sau experţi, controlori fiscali sau auditori externi. Sub aspect disciplinar, optimizarea raportării financiare nu s-ar putea realiza decât la cumpăna dintre un sistem financiar-contabil axat pe un referenţial internaţional recunoscut şi setul de indicatori financiari generaţi de o analiză întreţinută de metodologii în ton cu secolul al XXI-lea. Atunci când afirmăm prezenţa referenţialelor contabile internaţional recunoscute ne gândim la cel construit pe informaţiile derivate din aplicarea standardelor internaţionale de raportare financiară şi la cel cu care, acesta din urmă, a intrat acum câţiva ani într-un proces de convergenţă: este vorba despre referenţialul american şi este vorba despre miza utilizării unui sistem în care finanţarea bursieră ocupă un loc central; cu atât mai mult cu cât procesele dominante de câteva decenii sunt cele de mondializare a economiilor şi de globalizare a pieţelor financiare. Nu trebuie neglijată în niciun fel articularea raportării financiare în setul de obiective ale guvernanţei corporative, dacă se doreşte aşezarea raportului investitori-manageri pe maximizarea bogăţiei celor dintâi (principalii) şi satisfacerea intereselor financiare şi nefinanciare ale celor ce reprezintă noii veniţi la vremea managementului modern, cei ce se constituie în leadership, guvernanţă, care pe plan european îşi croieşte cel mai adesea modelul în angajarea tuturor părţilor participante (stakeholders).

      Raportarea financiară, prin urmărirea poziţiilor financiare, performan­ţelor financiare, evoluţiei stării de lichiditate, performanţelor economice etc., se clădeşte din valorificarea informaţiilor degajate cu predilecţie de situaţiile financiare într-un sistem de politici de recunoaştere şi de măsurare în acord cu cerinţele unei normalizări contabile în care fenomenele de armonizare şi de convergenţă sunt realizate pe unda cerinţelor acestor vremuri. Pentru a nu uita că procesele generate de criza financiară cu care ne confruntăm în aceşti ani aduc şi ele modificări semnificative în sistemul informaţional contabil, mai ales în planul evaluărilor şi estimărilor.

 

Prof. univ. dr. Niculae Feleagă

Coordonatorul ştiinţific al colecţiei „Biblioteca de Contabilitate”