Ce s-ar putea învăţa de la un curs de sociologia organizaţiilor? La prima vedere, am fi tentaţi să răspundem: evident, cât mai multe cunoştinţe „certe“. Dar cursul ar dori să urmărească altceva. Aşa cum arătase Karl Popper, un răspuns este cu atât mai important pentru cunoaştere, pentru om, cu cât el permite a formula noi întrebări tot mai relevante. Răspunsurile sunt rezultatul final al efortului de cunoaştere, întrebările deschid noi zone de cercetare şi asigură continuarea şi adâncirea cunoaşterii. „Jocul ştiinţei nu are, în principiu, un sfârşit; cel care va hotărî într-o zi să nu mai testeze în continuare enunţurile ştiinţifice, ci să considere ca definitiv verificate, acela iese (se retrage) din joc.“

      Întrebările bine formulate sunt cele care ne deschid drumul spre noi achiziţii cognitive.

      Aşadar, cursul ar dori să ne înveţe să formulăm cât mai penetrante întrebări. Întrebări însă în raport cu ce? Esenţialul constă în a găsi criteriile (valorile) în raport cu care să ne punem întrebări – bine – formulate. Pentru om, cunoaşterea este un mijloc în vederea unui scop fundamental: a-l învăţa să trăiască, „aşa cum se cuvine“ şi a-i da un instrument în această direcţie.