Într-o prezentare sintetică, cititorii vor primi informaţii perti­nente privind momentele de vârf ale procesului de maturizare a ştiinţelor economice (opere majore, personalităţi reprezentative) pe fondul problemelor economice specifice fiecărei etape istorice. Astfel, după o sumară prezentare a gândirii economice premo­derne, sunt examinate şi redate idei, teorii, doctrine, paradigme, şcoli şi curente de gândire economică din epoca modernă şi contemporană, cu un accent aparte pus pe acelea care surprind aspecte esenţiale ale evoluţiei vieţii economice. Cum în mişcarea ştiinţei ideea se transmite prin mijlocirea teoriilor, am acordat un spaţiu mai mare acelor idei care, prin structura şi mersul lor, au dat caracterul de para­digmă unor teorii. În felul acesta, dinamica unor idei ne oferă spaţiul în mişcarea sa de expansiune-contracţie, atât în timp, de la o epocă la alta, cât şi în spaţiu, de la un tip de societate la altul. Astfel, odată cu cristalizarea unei idei de către o generaţie sau epocă, sub forma unui curent de gândire promovat de o comunitate ştiinţifică, teoria capătă valoarea unei paradigme ştiinţifice.

      Pe parcursul lucrării vom observa că există o rată de viaţă şi deci de înlocuire a teoriilor. „Acolo unde o paradigmă nu mai poate răspunde unui criteriu logic intrinsec, ea intră în criză sub forma crizei teoriei. Acea teorie nu mai poate fi totodată în acord cu sine însăşi şi cu sensul unui fapt empiric dat, astfel că ori se neagă pe sine pentru a se pune de acord cu noutatea empirică, ori ignoră realitatea şi astfel îşi pierde caracterul de teorie ştiinţifică, devine simplă ideo­logie. Criza nu poate fi depăşită decât prin intervenţia unei alte para­digme, adică a unui alt mod de a rezolva problema decât cel consa­crat, ceea ce conduce la salvarea teoriei, prin reconstrucţia ei”.

      Scopul acestui demers rezidă, pe de o parte, în proiectarea cadrului general necesar aprofundării disciplinelor economice, iar pe de altă parte, în crearea la studenţi a discernământului necesar pentru delimitarea valorilor autentice de cele false în domeniul gândirii economice. Mai mult, cunoaşterea acestor construcţii teoretice le permite să examineze starea actuală a teoriei şi practicii economice nu numai în raport cu realităţile economice, ci şi în cunoştinţă de cauză, a încercărilor făcute de către generaţiile anterioare de economişti pentru explicarea şi soluţionarea problemelor din perioadele respective. Numai astfel devin posibile adeziunea deliberată la pluralismul de idei, înţelegerea proceselor şi reformelor din lumea contemporană şi, nu în ultimul rând, participarea conştientă şi dinamică la realizarea unei economii sustenabile în România.